INDREPTAR DIGITAL - Cum învățăm prin experiențe

 

De ce învățare experiențială la clasă?

Metodologia învăţării experienţiale oferă o serie de avantaje precum:

• Creează spațiul pentru elevi să lucreze în echipă, să își exprime creativitatea, să își antreneze gândirea critică în rezolvarea de probleme şi în luarea deciziilor
• Ajută elevii să facă legătura mai ușor între teorie și experiența lor de viață
• Permite învăţarea personalizată (diferenţiată), pentru că, în contextele generate, elevul trăieşte o experienţă personală pe care o validează şi o valorifică
• Creează un mediu de siguranță pentru elevi să învețe, să exploreze
• Crește motivația elevilor pentru învățare și în afara orelor de la clasă
• Nu necesită o cantitate mare de resurse
• Facilitează crearea unei relații mai apropiate și profunde între profesori și elevi; face ca întâlnirea dintre profesori și elevi să fie plăcută, antrenantă, satisfăcătoare de ambele părţi

John Dewey

Esența învățării experimentale este rezumată de filosoful John Dewey, care spune că „evenimentele există chiar și fără intervenția noastră; ceea ce ne interesează este sensul lor”. Experiența se întâmplă și este inevitabilă. Provocarea pentru dascăli și elevi este cum să înțeleagă și să proceseze experiența. În forma sa generală, metoda de predare prin experiență este inductivă - începe cu experiența „brută” care este procesată prin învățare intenționată și devine, astfel, cunoaștere activă, utilizabilă.

 

Prin urmare, un aspect esențial când implementăm activități specifice învățării prin experiență este acela de a oferi oportunitatea de procesare sau de reflecție asupra experienței educaționale. Dewey susținea că pentru a învăța cu adevărat ceva din experiența trăită trebuie să se creeze timp pentru procesare sau reflecție. 

 

Ciclul învățării prin experiență

Procesarea / reflecția oferă contextul persoanei care învață să facă conexiuni directe între experiența educațională propusă și situații din viața de zi cu zi. Prin procesarea experienței de învățare ne recunoaștem emoțiile, abilitățile noastre, punctele tari și provocările noastre, doar prin faptul că le identificăm și le numim în timpul procesării. Astfel, devenim mai conștienți de toate aceste elemente cheie și le putem accesa și implementa cu mai multă ușurință și în alte situații similare, atât în contexte formale de învățare, cât și în viața de zi cu zi.

Ciclul lui Kolb

Aducem în atenție în continuare un alt model care ne ajută să facem procesarea experiențelor educaționale de învățare - Ciclul învățării prin experiență al lui Kolb.

David Kolb

a contribuit la popularizarea ideii de învățare experiențială făcând referiri la lucrările lui John Dewey, Kurt Lewin și Jean Piaget. Lucrările sale referitoare la învățarea experiențială au contribuit în foarte mare măsură la extinderea filosofiei educației experiențiale. 

Conform lui Kolb, Ciclul Învățării prin Experiență presupune trecerea participanților prin 4 etape succesive, ilustrate în posterul de mai jos:

 

Este important de menționat că Dewey și-a dezvoltat „teoria învățării experiențiale” ca o critică a „educației tradiționale”. Potrivit acestuia, metodologia educațională tradițională a evoluat ca răspuns la nevoile și cerințele capitalismului industrial. Se bazează pe logica deductivă care leagă generalul cu particularul. Educația devine, astfel, un set de discipline pe care elevii trebuie să și le însușească.

#3 Tradițional // ExperiențialDeși Dewey a recunoscut utilitatea și importanța educației tradiționale, el a susținut că este inerent nedemocratică, deoarece este structurat ierarhică, separă învățaea de experiența unor modalități subiective și obiective de cunoaștere. // Învățarea experiențială este concepută ca democratică, holistică și integrează pe deplin procesul de raționalizare a experienței. // În ultimii ani s-au depus eforturi considerabile pentru adaptarea învățării la nevoile elevilor și introducerea învățării centrată pe elev, rezultatele se vor vedea însă după mai multă practică la clasă.

#1 Teoria filosofului John Dewey

Esența învățării experimentale este rezumată de filosoful John Dewey, care spune că „evenimentele există chiar și fără intervenția noastră; ceea ce ne interesează este sensul lor”. Experiența se întâmplă și este inevitabilă. Provocarea pentru dascăli și elevi este cum să înțeleagă și să proceseze experiența. În forma sa generală, metoda de predare prin experiență este inductivă - începe cu experiența „brută” care este procesată prin învățare intenționată și devine, astfel, cunoaștere activă, utilizabilă.

#2 Cum a apărut teoria?

Este important de menționat că Dewey și-a dezvoltat „teoria învățării experiențiale” ca o critică a „educației tradiționale”. Potrivit acestuia, metodologia educațională tradițională a evoluat ca răspuns la nevoile și cerințele capitalismului industrial. Se bazează pe logica deductivă care leagă generalul cu particularul. Educația devine, astfel, un set de discipline pe care elevii trebuie să și le însușească.

#3 Tradițional // Experiențial

Deși Dewey a recunoscut utilitatea și importanța educației tradiționale, el a susținut că este inerent nedemocratică, deoarece este structurat ierarhică, separă învățarea de experiența unor modalități subiective și obiective de cunoaștere. // Învățarea experiențială este concepută ca democratică, holistică și integrează pe deplin procesul de raționalizare a experienței. // În ultimii ani s-au depus eforturi considerabile pentru adaptarea învățării la nevoile elevilor și introducerea învățării centrată pe elev, rezultatele se vor vedea însă după mai multă practică la clasă.

#1 Teoria filosofului John Dewey

Esența învățării experimentale este rezumată de filosoful John Dewey, care spune că „evenimentele există chiar și fără intervenția noastră; ceea ce ne interesează este sensul lor”. Experiența se întâmplă și este inevitabilă. Provocarea pentru dascăli și elevi este cum să înțeleagă și să proceseze experiența. În forma sa generală, metoda de predare prin experiență este inductivă - începe cu experiența „brută” care este procesată prin învățare intenționată și devine, astfel, cunoaștere activă, utilizabilă.

#2 Cum a apărut teoria?

Este important de menționat că Dewey și-a dezvoltat „teoria învățării experiențiale” ca o critică a „educației tradiționale”. Potrivit acestuia, metodologia educațională tradițională a evoluat ca răspuns la nevoile și cerințele capitalismului industrial. Se bazează pe logica deductivă care leagă generalul cu particularul. Educația devine, astfel, un set de discipline pe care elevii trebuie să și le însușească.

#3 Tradițional // Experiențial

Deși Dewey a recunoscut utilitatea și importanța educației tradiționale, el a susținut că este inerent nedemocratică, deoarece este structurat ierarhică, separă învățarea de experiența unor modalități subiective și obiective de cunoaștere. // Învățarea experiențială este concepută ca democratică, holistică și integrează pe deplin procesul de raționalizare a experienței. // În ultimii ani s-au depus eforturi considerabile pentru adaptarea învățării la nevoile elevilor și introducerea învățării centrată pe elev, rezultatele se vor vedea însă după mai multă practică la clasă.